Ion PARHON
Umorul este savuros, partiturile generos configurate, iar chipurile şi măştile, atât personajele individuale, cât şi “personajul” colectivul, respectiv “nuntaşii”, evoluează cu o manifestă plăcere a jocului, cu ispita benefică a “compoziţiei” sau, pe scurt, cu un histrionism emblematic pentru însuşi regizorul spectacolului, mereu “neastâmpăratul” Horaţiu Mălăele.
Alice GEORGESCU
Mălăele a luat un text “bulevardier” celebru – “Pălăria florentină” de Eugene Labiche (scrisă în 1851!)- l-a “adaptat” un pic, şi-a alcătuit o distribuţie puternică (şi mai ales potrivită!), a recurs la serviciile unor foarte talentaţi colaboratori (Puiu Antemir – decor, Lia Manţoc – costume, Dorina Crişan Rusu – muzică, Florin Fieroiu – coregrafie) şi … a pus piesa în scenă. Cu inteligenţă, cu fantezie, cu haz, construind imagini agreabile şi – amănunt capital în cazul unei comedii – nelăsând aproape nici o clipă ritmul să slăbească, să treneze, să lâncezească. Şi a izbutit să realizeze un spectacol, care nu este câtuşi de puţin trivial, vulgar ş.a.m.d. –
