Deși este o comedie provocată de o sinuoasă linie genealogică, spectacolul Fierarii ridică o serioasă și complexă problemă, și anume aceea a consecințelor marilor evenimente istorice în viețile mărunte ale oamenilor de rând. Pornind de aici, spectacolul trimite la o reală înfrățire europeană, care, oricât de întâmplătoare ar fi la nivel genetic, stă la baza conviețuirii spirituale într-o Europă Unită.
Sergiu Nicolaescu a gândit continuarea poveștii din Poker încă de când a terminat-o de filmat și, împreună cu scenaristul Adrian Lustig și casa de producție MediaPro Pictures, a pregătit noi întâmplări pentru protagoniștii săi.
Astfel, mafiotul Titel Pangica (Horațiu Mălăele) a devenit doctor în științe și a donat bani pentru un muzeu memorial închinat vieții și operei sale: de la vânzător de rame în Obor la senator. Custodele muzeului este bunul său prieten Claudiu Vițelaru (Valentin Teodosiu), căruia i-a furat locul de senator. Partenerul lor de poker – chirurgul plastician Horia Vrăbete (Vladimir Găitan) – continuă să ajute nevestele disperate să-și ia viață în piept cu ajutorul silicoanele. Iar iubita lor – prin rotație – Monica Lăcustă (Catalina Grama) a ajuns să aibă și ea o funcție în guvern. Apare, în sfârșit, și Marcel (Ion Ritiu) pe care l-au așteptat mai rău că pe Godot în Poker. Mai bine nu-l așteptau. Marcel – general din serviciile secrete – trebuie să rezolve eterna și fascinanta cerință a Bruxelles-ului: să aresteze un corupt. Și cine e mai la îndemână pentru asta decât unul dintre prietenii de-o viață? Care dintre ei?
În Paris, în perioada ocupației germane, un grup disparat al Rezistenței comite atentate dezorganizate. Missak Manouchian, un armean exilat, este gata să dea o mână de ajutor, însă rămâne reticent la ideea de a lua vieți omenești. Circumstanțele îl vor sili însă, curând, să treacă peste etica sa. La îndemnul său, grupul se structurează și își planifică acțiunile. Astfel ia naștere „Rețeaua Manouchian”. Filmul reface istoria acestui grup, de la înființarea sa până la execuția membrilor, în 1944.
Clasa politică aflată la putere urmărește prin intermediul Serviciilor Secrete atât pe membrii și finantațorii săi, cât și pe cei din opoziție. Primul Ministru și Președinția îi înregistrează cu ajutorul unor camere ascunse atât pe General, pe Senator cât si pe Magnat, în ipostaze cât mai compromițătoare.
Politica nu suportă devieri de comportament. Premierul nu este de acord cu jocul dublu al Magnatului, care finanțează atât puterea cât și opoziția. De aici o mulțime de jocuri și mișmașuri, care au loc atât în spatele ușilor închise cât și în văzul tutoror, fiind incluse în cunoscute emisiuni de televiziune.
Film inspirat de romanul „Ciocoii noi cu bodyguard” de Dinu Săraru.
Patru personaje: Alexandra (Maia Morgenstern), Corina (Andreea Bibiri), Mircea (Horațiu Mălăele), Bogdan (Mihai Călin) prinse într-un tulburator joc al vietii si al mortii, care ne reamintesc, mereu si mereu, ca viata nu-i decât o scena si ca noi, oamenii, nu suntem decât actorii distribuiti într-un spectacol ce se joaca, de când lumea! sub bagheta Destinului.
Mircea Moraru (Dorel Vișan), patronul unui mare trust de media din România postdecembristă este suspectat că s-ar putea implica în jocurile politice pentru a obține reeșalonarea marilor datorii pe care le are trustul. Se apropie alegerile și evenimentele se precipită. Cei doi asociați și vechi prieteni ai lui Moraru intenționează să-l înlăture de la conducerea trustului și să facă o înțelegere foarte profitabilă pentru ei cu Partidul Liber Democrat, aflat pe primul loc în sondaje. De fapt, cu grupul ocult de afaceri care finanțează respectivul partid și pe președintele acestuia. Moraru simte urzeala, înțelege că intră pe „nisipuri mișcătoare”, dar rămâne fidel principiilor pe baza cărora și-a construit imperiul media, deși lupta pentru principii i-a distrus viața personală: soția sa se află internată într-un ospiciu, iar fata a ajuns o adolescentă rebelă, cu care nu mai are nicio punte de comunicare.
Amen, o producție Franța 2002, evocă un moment care putea deveni reprezentativ prin finalizare estetică, poetică, pentru acea epocă, anume drama unui ofițer SS, protestant, care, prins în sistemul organizării lagărelor de concentrare, trimite semnale, despre cele ce se petrec în respectivele lagăre, către Biserică și Vatican. Dar fără efect. Construcția filmului, de reportaj, începe șocant prin sinuciderea unui evreu (“Numele meu e… sunt evreu… Nu văd altă modalitate de a ajunge în inima oamenilor”) și se încheie printr-o consemnare de cronică (“Raportul lui Gerstein a contribuit la autentificarea holocaustului… Gerstein a fost reabilitat după 20 de ani”).
Cineva care ucide animale este un măcelar și cineva care ucide oameni este un ucigaș. Dumitru (Dan Condurache) este amîndouă. Atunci cînd este eliberat din închisoare, se reîntoarce la vechile practici chiar în trenul care-l duce acasă: un joc de cărți cu niște țigani degenerează și îl împinge, din nou, la crimă. Inițial, se pare că va scapă nepedepsit. Acasă, tînăra lui soție (Ana Ciontea) îl așteaptă, dar Dumitru află că fratele lui (Dan Astilean) a lăsat-o însărcinată. Măcinat de gînduri de răzbunare, va mai comite o crimă care însă nu va fi ultima. Viata lui devine insuportabilă. Dar cînd vrea să moară, descoperă că nu poate: Dumnezeu are alte planuri cu el. L-a condamnat la viață.
Doina (Ana Ciontea) moare într-un accident de circulație și sufletul ei caută să se reîncarneze. E transportată la spital și supusă reanimării. Doctorița Vali (Cecilia Barbora) constată că e însărcinată în aproape patru luni, iar fătul, conectat la blocul de reanimare, continuă să trăiască. Se naște ambiția de a face să se nască în condiții clinice un copil viu dintr-o mamă moartă. Și totuși, minunea se produce în ciuda a tot ce-i stă împotrivă. În corpul mort al Doinei, fătul continuă sa fie menținut în viață. Dupa deces, Doina nu e conștientă de noua ei stare. Încearcă să se explice, să-și impună voința, sa aibă opinii dar nimeni n-o vede, n-o aude și n-o simte mișcându-se, lucru care o enervează la culme. În primul moment nu e de acord cu menținerea în viață a copilului, dar ce poate să facă?
Milică, onest funcționar la deratizare, cu soție și trei copii, află cu stupoare că, de fapt, el nu există decât în proiecția imaginară a unui scriitor căruia vântul i-a luat filele manuscrisului. Revoltandu-se, acest Mitică al epocii „de aur” totalitare, își va regăsi libertatea în nebunie.
