Amen, o producție Franța 2002, evocă un moment care putea deveni reprezentativ prin finalizare estetică, poetică, pentru acea epocă, anume drama unui ofițer SS, protestant, care, prins în sistemul organizării lagărelor de concentrare, trimite semnale, despre cele ce se petrec în respectivele lagăre, către Biserică și Vatican. Dar fără efect. Construcția filmului, de reportaj, începe șocant prin sinuciderea unui evreu (“Numele meu e… sunt evreu… Nu văd altă modalitate de a ajunge în inima oamenilor”) și se încheie printr-o consemnare de cronică (“Raportul lui Gerstein a contribuit la autentificarea holocaustului… Gerstein a fost reabilitat după 20 de ani”).